Totul se petrece in secolul al XIX-lea, in Siam, o tarisoara asiatica, neinsemnata, dar fermecatoare, tributara inca vechilor traditii si obiceiuri. Anna, o englezoaica venita in Siam sa le educe pe numeroasele odrasle imparatesti, l-a ajutat pe regele Mangkut sa pregateasca o cina oficiala. Regele doreste sa le demonstreze englezilor, cu aceasta ocazie, ca tara lui este gata sa intre in randul lumii, asa ca petrecerea este data in stil englezesc- cu argintarie, fete de masa, lumanari aprinse si, la sfarsit, un bal.
Dupa terminarea mesei, cand vine clipa primului dans, regele se ridica si ii intinde mana Annei. O invita la dans. Privirea ii este atintita asupra ei si nimeni si nimic nu i-o poate distrage. Ii asteapta reactia. Evident, ea este mai intai surprinsa, putin descumpanita, dar are delicatetea de a raspunde ridicandu-se pentru dans. Mergand de o parte si de alta a lungii mese de banchet, regele nu isi desprinde ochii de la ea, cu un zambet jucandu-i pe buze.
Unii sunt nemultumiti ca a ales-o pe ea. Unii privesc cu dispret, altii cu placere. Dar nici pe rege, nici pe Anna nu-i intereseaza.
Anna venise pregatita la bal. Era minunata, intr-o rochie ce atragea toate privirile, licarind ca stelele noptii. Petrecuse ore intregi punand totul la punct- pieptanatura, rochia, inima. Ajungand pe ringul de dans, Anna isi marturiseste sfiala de a dansa cu un rege sub privirile celorlalti. "Sa nu stricam totul acum, la sfarsit", spune ea. Care este raspunsul lui la intrebarea ei tematoare? "Eu sunt rege. Conduc eu".
Isus iti intinde mana. Te invita sa dansezi cu El. Intreaba: "Pot sa te invit la dans...in fiecare zi a vietii tale?" Privirea ii este atintita asupra ta. Este cucerit de frumusetea ta. Zambeste. Nu ii pasa ce cred ceilalti, fiindca sta in picioare dinaintea ta si va conduce dansul. Iti asteapta doar raspunsul.
"Prea iubitul meu vorbeste si-mi zice: Scoala-te, iubito, si vino, frumoaso!" (Cantarea Cantarilor 2:10)
(citat preluat din "Eu, femeia" de John si Stasi Eldredge)
